Situata pe valea paraului Celic, de la care si-a luat si numele, manastirea detine icoane unicat, la care pelerinii vin sa se inchine cu mare nadejde in puterea dumnezeiasca.
Manastirea este situata la 25 de kilometri sud-vest de Tulcea si 12 kilometri vest de localitatea Cataloi aflata pe soseaua Tulcea-Constanta, in Comuna Frecatei.
Scurt istoric
Asupra anului infiintarii Manastirii Celic Dere exista, pe de o parte, precizarea „Marelui Dictionar Geografic al Romaniei”, conform careia asezamantul a fost fondat de „arhiereul” Athanasie Lisivencof la anul 1835, pe de alta parte, marturia arhimandritului Roman Sorescu, care fixeaza fondarea manastirii „cam la 1840” de catre calugari romani si doi calugari rusi intorsi de la Sfantul Munte Athos, arhimandritul Athanasie Lisavenco si schimonahul Paisie.
Dintre acestea, cea mai intalnita este cea conform careia, in secolul al XVIII-lea, calugari ardeleni veniti din Muntele Athos se stabilesc in aceasta poienita, vatra monahala si construiesc o bisericuta din barne de lemn si lut, situata pe locul unde azi este cimitirul.
Athanasie Lisavenco ar fi oprit pe femei in manastirea intemeiata, iar pentru barbati a construit o bisericuta si cateva chilii la vreo doi kilometri mai la vale, infiintand o a doua manastire, Celicul Mic sau Celicul de Jos.
Distrusa de incendiu, arhimandritul Athanasie Lisavenco (considerat ctitorul manastirii, 1800-1880 si ale carui oseminte se gasesc intr-o mica racla foarte frumos argintata, asezata pe dreapta in paraclis) si Dosotei Crihana construiesc, intre anii 1841 si 1844, o bisericuta cu chilii in forma de patrulater, pe valea paraiasului Celic-Dere, azi fiind pe acel loc o troita care arata ca aici a fost biserica.
In anul 1845 manastirea de calugari Celic Dere s-a transformat in manastire de maici (maicile au fost aduse din Basarabia), monahii fiind stramutati langa balta Saon unde isi construiesc o bisericuta si cateva chilii – viitoarea Manastire Saon. Dupa 60 de ani, constructia s-a degradat datorita infiltratiilor si inundatiilor.
In anul 1901 episcopul Partenie al Dunarii de Jos a pus temelia actualei biserici, dupa planurile arhitectului Toma Dobrescu din Bucuresti. Dar in anul 1902 lucrarile constructiei sunt intrerupte si reluate abia in anul 1910 la initiativa episcopului Nifon Niculescu, cu sprijinul Ministerului Cultelor.
Lucrarile, reluate dupa planurile arhitectului Dumitru Berechet, continua pana in anul 1916 si reincep in anii 1924-1925. Acum a fost ridicata si biserica mare a manastirii si o mare parte dintre edificiile actuale.
Noua biserica a asezamantului a fost pictata intre anii 1926-1932, in fresca, de pictorul roman Gheorghe Eftimiu din Bucuresti, in stil neobizantin, de o neasemuita frumusete, cu motive obisnuite in bisericile romanesti din epoca brancoveneasca. Biserica a fost sfintita in anul 1932 cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” de catre episcopul Cosma Petrovici.
Icoana Maicii Domnului
In paraclisul manastirii, pe partea stanga, langa Altar se gaseste icoana Maicii Domnului Facatoare de Minuni, imbracata in argint si poleita cu aur, care a scapat de doua ori din foc.
Icoana Maicii Domnului, Facatoare de Minuni, a apartinut unei familii de credinciosi din comuna Narusai, judetul Ismail, de unde si numele de Maica Domnului Narusaiscaia. Aceasta icoana a ramas neatinsa de flacari cand casa acestei familii a ars.
Unul din mostenitorii de mai tarziu, parandu-i-se icoana veche, innegrita, neinteresanta pentru ei, a pus-o in cuptor sa arda dar flacarile au izbucnit in afara, icoana ramanand intacta. Vazand minunea, a luat icoana si a asezat-o in camera cea mai curata.
De ziua Sfintei Invieri, stapanul intrand in casa a vazut o raza de lumina in jurul icoanei si a auzit un glas care a zis: „Duceti-ma la fecioare!”. Atunci erau in Basarabia fecioare care primeau invatatura despre randuielile calugaresti de la parintele arhimandrit Atanasie, intemeietorul Sfintei Manastiri Celic Dere.
La eliberarea Dobrogei, icoana a fost adusa in manastire, fiind primita cu mult alai. Si-a aratat si de data aceasta puterea, fiind vindecati imediat doi calugari peste care se trecuse cu icoana. Fiind aici ocupatie bulgara in anul 1916, icoanei nu i s-a intamplat nimic. Initial ea fusese ascunsa, dar una dintre maici a visat ca icoana i-a cerut sa fie dusa in biserica si asa a procedat. De atunci a mai facut si alte minuni, aducand ploi in vreme de mare seceta.
Icoana Maicii Domnului de la Celic Dere, imbracata in argint si poleita cu aur, este asezata astazi in naos pe peretele din stanga in fata Altarului.